Tăcere
E așa frumos și cald
Și atât de liniștit,
Oh, cerule înalt
În prag de asfințit!
Vântul a adormit pe-o frunză,
Nu-i nici urmă de gâză;
Doar florile își mai vorbesc
Într-un limbaj ce nu îl tălmăcesc,
Și totul e...
Tăcere.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.