Sămânța focului iubirii
(epopee)
Am pus cenușă peste
focul veșnicei iubiri,
Ce arde, tainic,
Adânc înlăuntrul meu,
Jăratecul sfărâmat rânjește
la mine ascuns,
Ca să-mi facă în ciudă.
Și-mi spune,
printre dinții sălbatici:
Ce ai făcut suflet nefericit,
Ai stins
sămânța focului iubirii?
Cum vor mai știi
de acum oamenii
de această sămânță,
Dacă tu ai stins-o cu nesăbuință?
Bateți vânturi și spulberați cenușa,
Suflați tare, salvați sămânța,
Sămânța focului iubirii!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniela Achim Harabagiu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre cenușă
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre salvare
- poezii despre nefericire
- poezii despre dinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.