Vei ști!
O altă dimensiune,
Au căpătat sentimentele mele,
Una, nelumească,
Atemporală, astrală,
Aproape ubicuitară.
Și într-o zi, vei știi,
Când le vei vedea, sclipind,
Mai întâi,
În țărâna pe care o calci,
În pietre,
Pe urmă în izvoare,
Ale căror ape, vor curge,
Mereu în aceeași direcție,
Apoi, în frunzele copacilor,
Verzi, îngălbenite,
Ruginite,
Pe cer, pe aripi,
În ochii păsărilor,
Lucind stelele,
În aștri,
În Calea Lactee,
Coborâtă acum,
În Cireșele de Mai pământene!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.