Amurgul adormit
Tânără silvană, frumoasă rebelă, cu părul despletit,
Regină păgână, ce cu poeții, versul ai zămislit,
La umbra ramurilor tale, verzi și iubitoare,
Să vin, să-mi hodin sufletul, să-ți sorb albastrele izvoare!
Să calc desculță, pe urma frunzelor căzute,
Să mă înveți să regăsesc, speranțele și visle pierdute,
Să mă răsfeți și-apoi să plâng, la umbra ta cea deasă,
Că n-am știut, demult să fiu, a codrului mireasă.
Șoptește-mi-l acum, amorul tău, de vrei,
Și-am să păstrez, în veci, secretul,
În cadru pastelat, îți voi picta portretul...
Ș-apoi, tu cu poeții, faci ce vrei!
La marginea pădurii, intrând, să las tristețea,
Să beau întreg potirul, cu vinul tău vrăjit,
Să las, să se trezească amurgul adormit,
Un mândru răsărit de soare, ne-mbrace cu blândețea!
De voi pleca în lume, norocul să mi-l caut,
Să mă păstrezi în suflet, ca pe un cânt de flaut,
Și-ntoarsă către tine, dintr-un răstimp uitat,
Să nu uiți niciodată că al tău chip, în suflet l-am pictat!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
- poezii despre pictură
- poezii despre arte plastice
- poezii despre învățătură
- poezii despre vin
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.