Ce, dacă nu dragostea

Ce, dacă nu dragostea,

când ajungi acasă înfrânt

după încă o zi printre animăluţele urbane,

ce altceva

atunci când totul e pierdut,

ai vreun mort

pe care nu ştii cum să îl plângi,

un om mare, puternic,

pe care îl iei în braţe şi ţi se preface în lacrimi,

ţi se scurge printre degete.

Ce altceva rămâne

în toată bezna asta,

simple obiecte de teroare şi fantezie,

păpuşi aşezate

pe o bandă rulantă, zâmbind frumos în poze,

ce altceva,

dacă nu dragostea,

cu lumini de nave spaţiale jucându-ni-se prin păr,

urmărindu-ne

transfigurarea.

Într-un orăşel din nord,

cu case din turtă dulce şi oameni răi,

se poate trăi, se poate

să fii fericit.

Cum, dacă nu cu dragoste,

cu reflectoarele ei puternice

sub care palpităm,

ne chircim,

ne adăpostim unul în altul.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!