Vremea îşi flutură amintirile
[anotimpuri târzii
în unduire drumul meu
a rămas acelaşi
fidel visului
celui dintâi
citesc ascultând
ritualul straniu al vântului
un roi de gânduri
îmi flutură
pe la urechi zgomotoşi
ochii mei două păsări
grăbite surâzând
îşi potolesc
setea răsfoind cartea
aşezată pe genunchi
între mine
şi tăcerea mea
adevărul
şi
înţelepciunea
adăpostite
în carte.
poezie de Lucică Dragoş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.