Zile de august
prin care curge respirația noastră
penetrând spațiile dense ale orașului
e cald /ne simțim molesiți / ca și cum am fi înghițit opium
acum avem viziuni frumoase despre cum va fi moartea noastră
cel mai mult ne place să ne imaginăm că va erupe
un vulcan ca în pompei
cenușa ne va surprinde / pietrifica îmbrățisați în mijlocul unei străzi
dragostea noastră se va evapora ca un compus chimic în aerul
închis în el însuși
/
zile de august fierbinți în care florile s-au uscat la balcoane
iar noi rămânem în spațiul acesta deparazitat
cu răsuflările calde
așteptăm următoarea erupție/ care o să facă orașul să se cutremure
până atunci/ poate vara se va sfârși
poate vom muri de o boală normală sau de bătrânețe
sau poate vom trăi o bucată de timp în amintirea unui copil care se joacă la marginea drumului fericit
un copil care ne-a văzut o singură dată/ dar nu a putut să uite zâmbetele noastre
/
zile de august în care fiecare își eviscerează frica
și așteaptă toamna / ca pe o noua doză de frumusețe
o injecție letală umplută cu parfum și vise.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniela Bîrzu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.