Cufere de păsări

[prin labirintul sângelui]

dacă aş mai avea un suflet de aruncat la zaruri
aş învăţa duhul să mă danseze
capetele copiilor îmi zornăie la glezne
cu sunet sec
nebăut de arşiţa vremii nu pot să-mi privesc sufletul cum îmbracă lumina
între libelule înţelepte
trec strada cărnii primăveri fantaste cu urechi de pasăre
înhămaţi la memorii cuantice
războinicii se-mbăiază în cuvinte blindate
atât de uşor se-apasă
butoanele roşii

tălpi de cristal frământă colbul istoriei îngraşă aer sidefiu în aripă
văzduhurile se prăbuşesc ucise

lut presat în vertebre reverberează tăcerea de aştrii
călimara de gânduri e plină cu aterizări eşuate
oameni săraci nevorbitori de iubire
se-neacă în zaţuri diverse
sub gloduri putrezesc tratatele de la malta
plină de ruine albastre nu pot muri decât o dată în ploaie de lavă
cărţii de aur îi curg peceţile pulsului
în pasta hărţilor muiate în sânge de înger dictatorii fac penitenţă
catargele trupului meu urcă în velă sori vindecători

în pleoapă transparentă din cuferele ruginite ale timpului
ies molii numărate în temple de flacăra dansului

în atriu zarurile sunt aruncate
capul meu rostogoleşte abisul şifonat pe la colţuri

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!