Chipul neîntors
Toate săruturile mării
Peste creștetul meu
Sunt de moarte -
Nu de viață, nu de-amor:
Sunt meschine și cumplite
Căci nu mă poartă nicăieri
Cînd cad nici măcar în deșertăciuni.
Dacă o chem, își îndreaptă trupul
Înspre-al meu, dar nu și capul
Și-l păstrează pentru sine,
Să nu-i văd chipul prețios
Care nu se poate-abține
Să-mi sufoce buzele, plămînii
În clandestin
Cu mîngîierea unei zeițe sublime de apă,
Din care pe veci voi recita
Singur, agonic în gînd
Oarecare origini fataliste
De individ tribal.
poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ariana Zburlea. [Vezi poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre moarte sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.