Persuasiune

Timidă ploaia se scurgea pe geam
Când reveria mea vâna prin nouri,
Nedesluşite păsări ciripeau pe ram
Şi alunecau în iarbă vesele ecouri.

De undeva venind sub o umbrelă
Paşi mici se agitau pe tocuri cui
Şi izvorând din atitudinea rebelă
Mă săgetă lucirea ochilor căprui.

Încât trezit din melancolica trăire
Deschisei larg fereastra surâzând
Apoi încurajat de optimistul gând
Am salutat cu inocenţa din privire.

Primii răspuns din senzuala gură
Al cărei ruj cu minijupul se asorta
Că-s domnul ce a fost zărit cândva
Prin mall având romantică figură.

Şi dumneaei schiţând zâmbet amar
Rapid mărturisi despre jenantul of
Produs recent de-un strâmt pantof
Ce a schimbat plimbarea în calvar.

Nefiind un prinţ călare, doar şofer
Mi-am pus galant Fiatul la bătaie.
Firescul gest, cu-a ochilor văpaie
Fu aprobat şi-am îndrăznit să sper.

Curând şofam voios către adresă
Iar lângă mine blondă trecătoare
Îşi exersa ocheadele de încurajare
Pentru un familist scăpat din lesă.

Ajuns rapid pe a lui Puskin stradă
Oprit-am vizavi de vila mai retrasă
Şi fiind desculţă, tipa voluptuoasă
Mi-a zis să bag maşina în ogradă.

În curtea casei, sub stufos umbrar
În leagăn neatins de-ai ploii picuri
M-am pus chemat rostind nimicuri
Când şold elastic mă atingea cu jar.

Analizam coapsele lungi, bronzate
Si ameţii chiar în anemicul balans.
Pierdut, în lungi minute de suspans
Sâni exploram cu gesturi delicate.

Sărutul lung, spontan incandescent
Trădă latente instincte fără bariere;
Dezinhibat, printr-o comuna vrere
Dădui frâu liber firii de iubit potent.

În leagănul aventurierului sedus
Ea mă încercă iubindu-mă călare.
Rugat apoi cu maximă candoare
Girant la BRD am devenit supus.

poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!