Ecou minim
Sub pas de om e umblet de minciună
Veghează umbra-n zarea lumii, mica
Și în infern de șoapte ești, adică
Femeie-n sânge foc având să-mi spună...
De-acolo fumul rugăciuni ridică
Seninul trist pe miez să se depună,
Ci stihul ne e dat spre împreună
Că frigul din distanțe doarme-n frică.
Absența ta îmi locuiește-n perne,
În adevăr e Raiul rătăcit,
Din pipa vremii suie căi eterne...
În poezia timpului ghicit
Ne zice-n văz o rază-n zori a cerne
Și-n moarte-i duh de luturi sărăcit...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre rai
- poezii despre minciună
- poezii despre iad
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.