Sonet
înlăcrimați de ploaie-s ochi de clipă
iar soarele deasupra-n raze tace...
a ațipit! țărâna se desface,
mi-e umed în sicriu și moartea țipă.
prin tot al meu Exist, cusut cu ace
cu ață albă-n slova cea din pripă
pe tine-amorul meu te înfiripă
misterul sângele să îmi îmbrace.
din tot de ieri nu-mi e a fi de jale
ajun de mâine, sfera-i coaptă azi
și rugăciuni dansează, verticale.
în duh pe-altar de stih cioplit îmi cazi,
pe-asfaltul unui gând pășesc a tale
spre orizont cuvinte de nomazi.
sonet de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.