Rug
Cât o mână de pustie jertfa,
Cât o jertfă mila ta lumească.
E lumească-ngenuncherea-n humă--
Huma nu mai poate cer să nască.
E încinsă-amiaza dăruirii,
Dăruirea știe să și ceară --
Ceara candelei când arde crinul,
Crinul născătorii din fecioară.
Apoi muguri înverzesc pe cruce,
Crucea îți adapă cerul veșted.
Pe când toate par să se usuce,
Cosmosul întreg în tine crește!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Teodor Laurean. [Vezi și următoarele:
- poezii despre jertfă
- poezii despre cruce
- poezii despre virginitate
- poezii despre verde
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre naștere
- poezii despre muguri
- poezii despre crucificare
- poezii despre crini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.