Și plec...
Te las de azi cu labirintul
În care-ți place atât de mult
Și plec acolo unde vântul
A dus iubirea mai demult.
Te las... Rămâi doar amintirea
Pe care nu mi-o mai doresc,
Și voi lăsa pe veci iubirea
În cufărul cu nefiresc.
Te las să fii doar călătorul
Ce-a locuit fără bilet,
Acolo unde-asteaptă dorul
Când geana-i udă de regret.
De azi îmi ești doar poezia,
Ce-am scris-o-n nopțile târzii,
Când mă jucam cu fantezia,
Visând la basme străvezii...
poezie de Dorina Omota din Dincolo de tăcere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.