* * *
omul acesta este înalt și alb
ca un mesteacan obosit
de lungile clemente
abia de vad de unde a venit
sa-mi fie frunte
frunza
in iarna ce se-apropie subtil
cu umbre fade si miros salciu
de gheata ce se sparge si disipa
lumina-n aurori
e omul meu venit de nicaieri
o doamne
cat suflet poti sa pui
peste ghetari
paduri
și tot ce-a mai rămas
înalt și alb în omul ăsta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [Vezi poezii despre înălțime, poezii despre suflet, poezii despre iarnă, poezii despre frunze sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.