Îți dau tristețile cadou
Dintr-o mie de-nceputuri și o mie de-ntrebări,
Eu am pus speranțe gri într-un glas fără ecou,
Ca să fac punte cu ele peste văi și peste mari,
Să mă rog la zei domestici, să-ți dau tristețile cadou!
În odaia răcoroasă, moartea naște altă moarte,
Iar pe creștet îi cresc flori să le pună pe cavou,
Unde pomii se urăsc și se războiesc în noapte,
Cu-al meu suflet dezbinat, că-ți dau tristețile cadou.
Tu joci teatru-n alte lumi și te-acoperi cu lumină,
Ca să fii în ochi la demoni adorat ca un erou.
Aventura vieții tale este plină de rugină,
De aceea scriu în cărti, că-ți dau tristețile cadou.
Sunt un urlet de durere când te văd pe la vecini,
Cum pictezi o zeitate și cum te avânți din nou,
Spre înaltul cer albastru ce se-nchide în lumini,
Și se întristează parcă, că-ți dau tristețile cadou.
Fă-mă liberă de tine și mă lasă pentr-o clipă,
În mâna lui Dumnezeu ca să par un bibelou,
Ca să uit ce e mândria și să uit că-mi este frică
Să te mai privesc o dată, și sa-ți dau tristețile cadou!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre văi
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre pictură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.