Marasm

Cu Fata Morgana valsează-apatia,
prin pâcla toridă bântuie fantasme
ce zboară molatic sfidând inerţia,
stârnind dinspre apă fetide miasme.

Pârjolul amiezii din cruguri coboară,
nisipul mi-nghite papucii de plastic,
cochilii ciobite sub tălpi se strecoară,
şi-nţeapă perfide, ca un râs sarcastic.

O spuză fierbinte e-ntinsă pe plajă
iar ceru-i ca marea lipsită de valuri,
nu-i nicio sirenă, nici cântec, nici vrajă,
persistă vacarmul nebun din localuri.

Îmi sfârâie pielea, simt cum se răscoace
izbucuri sărate ţâşnesc printre riduri,
se frig mormolocii prin foste băltoace
iar umbra se-ascunde pieziş lângă ziduri.

Se cască pe scoarţă incizii aride,
ar fi un miracol să-nceapă o ploaie;
Trezeşte-te Terra, nu te sinucide,
să vină potopul peste vâlvătaie!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!