* * *

din când în când construcţia adevărului
e o biserică incomodă,
se poate muta pe şine
undeva mai în spatele blocurilor din bca organic
pentru că, să recunoaştem,
iubim scenariile noastre necăsătorite,
un fel de minciuni pasagere din ţările calde,
atât de răsfăţate în conturi de straniu,
încât
realitatea e doar un capriciu,
dar rar.

şi mai ales cui îi serveşte o religie 3D previzibilă
care numără mătănii şi pomelnice obiective?
starea noastră civilă nu primeşte primul ajutor
de la dumnezei de carne
şi de aceea
nu ne închinăm decât cu mâinile stângi
ale fumului de ţigară
într-o rugăciune contre jour
şi contra câmpului semantic al sensului exact.

în neîntrupare
îţi sunt sare pe buza de sus,
îmi eşti mirodenie,
suntem propria noastră sfinţenie,
un felul unu în roşu ficţional,
de altfel din astfel de cauze suntem îndrăgostiţi
într-o denaturare completă a aşteptării.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!