În templul credinței
lumini mă îmbracă în mătăsos fald
sărbătoarea cuvântului e o feerie
transpusă-n poeme cu sclipiri de smarald
nici urmă de tristețe sau furie.
nu mă amăgesc cu cuvinte deșarte
hrănind cu vise o lume imperfectă
dar știu că sunt datoare cu o moarte
că dincolo de viață e lume selectă.
trimit către arhangheli acatiste
invoc iubirea lor fără păcate
invoc iertarea gândurilor anarhiste
să cumulez în suflet reflecții fermecate.
urmez și eu drumul care duce la îngeri
credința mă dezleagă de grave constrângeri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărbători
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.