Umbră în eter
Am vrut să-ți construiesc altare,
Eu însămi m-aș fi pus ofrandă,
Dar tu mi-ai oferit spre alinare,
Un zâmbet măsluit de-otravă.
În timp ce îți sculptam ferestre,
În orizontul mării străvezii,
Mă alungai, fără să-ți pese,
În alte graiuri plumburii.
Eram numai o gravă simfonie,
Pe clapele-unui destin hingher,
Și totul fuse-o nebunie,
Căci tu plecaseși, umbră în eter.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre timp sau poezii despre nebunie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.