Alexandra, lacrima mea

eu sunt republica feudală în care tu ai crezut când ai format 112,
copile, tu nu ai auzit de Kafka?
o fiară absurdă circulă liber prin mine,
în timp ce sistemul de cuşti, din ce în ce mai larg,
îţi îngustează fiinţa până la dizolvare în
acidul unei generale indiferenţe;

mă intrigă, fireşte, să văd că unii cetăţeni
o iau razna,
că în ciupercăria atent controlată
mai apare câte-o pălărie de şarpe,
cine te-a pus, Alexandra, să încerci pălăria?
tu, Scufiţă a pădurii de uscături,
de ce îmi dai bătăi de cap,
tocmai acum când,

prost moment ţi-ai ales să devii înger,
tu nu ştii că în republica populară îngerii se vând pe tarabe,
că foc de artificii facem
din steaua ta,
întoarce-te-n mitul strămoşilor tăi,
pe lacrimile lor eu fac surfing,
un rug de cenuşă sărată sunt azi, făi Alexandrie,
pe care fumegă îndărătnic, mocnit
ultima carte.

a ta patrie iubitoare, R...

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!