Zâm... beau cât pot
Stai cu urechea lipită-n pământ
ce floare din mănă ți-a crescut aiurită
pe buzele tale călugărește-n ispită
gândul ce-mi bate
prefăcut în ce sunt!
Ce fântâni uriașe cu gâlețile mici
și e vai de mine
de setea
din sete
mai vreau să aud din adâncuri ce zici
când vorbești cu iarba prin plete...
colorate
de omizi
pere dulci îți dau târcoale
tu în mintea mea ucizi
floarea cu mâinile goale.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alin Ghiorghieș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre vorbire
- poezii despre urechi
- poezii despre păr
- poezii despre mâini
- poezii despre gânduri
- poezii despre culori
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.