Sub această aparentă iluzie

[imago]

primele zile. cronica oraşului.
pierderea identităţii mele
într-un proiect condamnat la eşec
o ţară din est, o utopie a intelectului
în lipsă de orice alte pretenţii, mai mult
un act aluziv şi discret, absolut
al dobândirii unui trecut care începe
cu un simplu demers autentic. spune-mi Irene
despre aerul perfect inofensiv al dislocării utopice
(şi te rog demonstrează-mi fiecare argument
cuvânt cu cuvânt). spune-mi cine este acest zeu
care developează în întuneric statui
căutându-şi loc, descoperindu-ne gândurile
sub masca unei indiferenţe înregistrate în braille
o proiecţie a unui conţinut evident
în faţa celei mai subtile forme de extravaganţă
(un chip iremediabil pierdut). şi care este preţul
pentru acest exces de lirism
farmecul acestei depărtări de origini
care devorează încet bucuria suspansului
dincolo de el, un daimon fără scut.
nu m-am gândit niciodată la stil.
poeţii suferă mai mult din cauza acestui demers
care deschide alt drum, întotdeauna alt drum
şi care poate da în vileag exegeza nefirească
a unei fericiri ireductibile, fiecare închisă
în propria duplicitate absolut incredibilă.
"trebuie să te depărtezi de limba ta"
spune Cioran, ca o primă variantă a iluziei
hrănită strict ideal. din aproape în aproape.

poezie de Adrian Mondea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!