112-Caracal, salvaţi copiii!!!

Mi-e groază, Doamne, că e plin pământul
De proxeneţi, corupţi şi criminali
Ce sapă unei ţări întregi mormântul,
Căci au puterea veşnicii penali.

Mi-e groază, Doamne, să mai merg pe stradă,
Să spun ce simt, să scriu, să mai visez,
C-am devenit de multă vreme pradă
Şi n-am la cine să mă adresez.

Părinţii stau cu frică şi m-aşteaptă
S-ajung acasă teafăr de la şcoală,
Aşa e lumea, Doamne, nu e dreaptă,
E mult mai tristă, mult mai rea şi goală.

Mi-e groază, Doamne, să mai fiu copil,
Îmbătrâneşte-mă, acum, pe loc,
Şi du-mă într-un prăpădit de-azil,
Că viaţa mea a devenit un joc

Şi cum se-nvârte roata nebuniei
Aşa se pare că va fi cu noi,
Ajunşi în valul negru-al tragediei
Formăm sfioşi la 112.

Şi-n pieptul nostru, glasul arzător
Cuprins de groaza clipelor ce vin,
Tot aşteptând un semn de ajutor
Apucă să strecoare un: Amin!

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!