Amintiri din clepsidră

Se consemnau abuzuri tot mai des,
fugeam să ne ascundem în alţii,
dădeam nedumeriţi tot peste noi
şi peste-aceleaşi pete obosite,
cu ochii-l întrebam pe înţelept
de ce întregul pare jumătate,
de ce din jumătăţi rămâne scrum,
zâmbea,
în casa doar de el ştiută
mai pâlpâia povestea lunii
şi-a-mbrăţişărilor rămase-n drum.

Ne-a spus:
nu sunteţi destul de apoşi,
nu curgeţi cu valul pornit să iubească,
n-am înţeles ce ne lipsea şi ne-am întors
la vechea lacrimă, urâtă,
călătorie uscată pe obraz.

Deasupra noastră, ploaia aştepta
să ne umple voioasă paharul,
uimire să lase pentru când o vom bea
regăsită mireasă la izvor.

Ascuns după nori, îmbrăcat de paradă,
gata să ne curme căderea,
soarele stătea în picioare
ca o bună vestire.

poezie de Carmen Georgeta Popescu din Volumul "Amintiri din clepsidră" (noiembrie 2016)
Adăugat de Carmen Georgeta Popescu
Votează! | Copiază!