Bărci în ceață
Sporturile și galanteriile, scena, artele, talentele dansatorilor,
Vocile exuberante-ale muzicii, au farmec pentru copii,
Dar le lipsește noblețea. Sinceritatea vehementă și dureroasă
Face frumusețea. Mintea
Cunoaște, devine adultă.
O ceață neașteptată-înăbușă oceanul,
O vibrație de motoare intră-n ea,
O aruncare de piatră, la urma urmei, între pâclă și stânci,
Una câte una, din necunoscut, trec umbre,
Duhuri, bărci de pescuit remorcându-se una pe alta,
Având ca reper stânca,
Menținându-se pe fragila fâșie dintre pericolele mării în ceață
Și spuma-înălțată peste granitul țărmului.
Una câte una, urmărind liderul, s-au strecurat șase pe lângă mine,
Ivindu-se din ceață și recăzând în ea;
Pulsul motoarelor atenuat de vapori, răbdător și
Prudent,
Rulând de la capătul peninsulei
Până la gemandurile portului Monterey. Un zbor alb de pelicani,
O încântare pentru privire;
Cu nimic mai prejos decât zborul planetelor; toate artele își pierd virtuțile
Ajunse față-n față cu realitatea esențială a creaturilor
Care-și văd, toate și fiecare, de treaba lor în mijlocul, la fel de egalelor,
Elemente-ale naturii.
poezie de Robinson Jeffers,18871962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.