Câinele meu,Ghemotoc
Câinele meu îmi poartă noroc,
când îl iau cu mine.
... Îl strig, Ghemotoc.
Câinele meu e puțin ciudat.
Aproape mereu, pare supărat.
Orice câine serios,
de-obicei, roade un os.
Însă Ghemotoc este mofturos.
-Ce credeți?
Preferă doar un covrigel.
Așa este el!
... Zici că nu-i cățel.
Prietenii îmi spun mie
că i-ar sta mai bine, la simigerie.
Dar să nu ne audă.
S-ar putea să ne arate cine este el.
Poate chiar ne mușcă.
... Totuși e cățel.
L-am cam supărat.
Am să îl invit, in parc la plimbare
și am să îi cer iertare.
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre supărare
- poezii despre prietenie
- poezii despre plimbare
- poezii despre parcuri
- poezii despre noroc
- poezii despre mofturi
- poezii despre iertare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.