Solicitantul

Mai întâi, ce fel de persoană eşti?
Porţi cumva
Ochi de sticlă, dinţi falşi sau cârjă,
Proteză la braţ sau un cârlig,
Sâni sau puţă de cauciuc,

Croieli ca să ascunzi ceva ce-ţi lipseşte? Nu, nu? Atunci
Cum putem noi să-ţi dăruim un lucru?
Nu mai plânge.
Deschide mâna.
Goală? Goală. Aici este o mână

Care poate fi umplută, doritoare
Să-aducă ceşti cu ceai şi să-îndepărteze durerile de cap,
Să facă orice doreşti.
Vrei să te căsătoreşti cu ea?
Ai şi garanţia

Că-ţi va-închide ochii la final
Şi va dizolva suferinţa.
Tocmai am pregătit provizii noi de sare.
Am observat că eşti complet în pielea goală.
Ce părere ai despre acest costum?

Negru şi ţeapăn, dar bine croit.
Te căsătoreşti cu el?
Este impermeabil, incasabil, indistructibil
În faţa focului şi a bombelor care penetreză acoperişul.
Crede-mă te vor îngropa în el.

Acum, scuzaţi-mă, capul tău e gol.
Am bilet pentru el.
Vino aici, draguţo, ieşi din ascunzătoare.
Well, ce crezi despre asta?
Imaculat ca o coală de hârtie-aşteptând să fie scrisă.

Dar în douăzeci de ani va fi de-argint,
În cincizeci, de aur.
Oriunde te uiţi: o păpuşă vie –
Poate coase, poate găti,
Poate vorbi, vorbi, vorbi.

Funcţionează – şi nu-i nimic rău în asta.
Ai o gaură, e o cataplasmă.
Ai un ochi, e o imagine.
Băiatul meu, e ultimul tău suport.
Te vei căsători cu ea, căsători cu ea, căsători cu ea.

poezie de Sylvia Plath,1932-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!