Lumea e împărţită

Eminescu şi-a dat seamă
Cum e lumea împărţită,
S-a lovit de-aceeaşi dramă
Care mi-a fost hărăzită:
Să-ntâlnesc numai lichele,
Ce te lovesc pe la spate,
Ahtiaţi după "lovele"
Şi funcţii nemeritate.
Plus cei care, slabi de minte,
Se cred cele mai mari genii
Gata să calce morminte,
Ori să se transforme-n tenii,
Ce spiritu-ţi devorează
Cu aer nevinovat
Şi totuşi se situează
Pe poziţii mari în stat!
Poetul a pus pecete
Încă de atunci, pe cei
Ce-mpart lumea-n două cete:
În smintiţi şi în mişei!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!