Avem ascuns în inimi un veac de la Unire

Avem ascuns în inimi un veac de la Unire;
Decenii de-mpilare şi ceasuri de speranţă.
Cătând un echilibru pe-a timpului balanţă,
Cu ani de nedreptate şi-alţi ani de lecuire.

Doar împietrite lacrimi ascund muta durere
Şi-ngenunchind pe trepte de româneşti altare,
Vrând ţara stând în tihnă în vechile-i hotare,
Împreunate palme se roagă în tăcere.

Se zbat încă ţinuturi în greaua pribegie.
Zburat-au anii fără ca nimeni să socoată,
Câţi dintre fraţii noştri sunt traşi pe-a vieţii roată,
De clicile spurcate, duhnind a lăcomie.

Năpârci fără coloană si pic de demnitate,
Lachei plătiţi vremelnic, neruşinaţi prepuşi,
Ce-ar vinde România şi-avutul ei la ruşi,
În litera de lege pun practici re-nviate.

Vrem harta ţării noastre să fie neschimbată
Şi-urând pe trădătorii ce nu au alta-n gânduri:
Doar să ne vândă vatra şi codrul făcut scânduri,
Visăm la-ntregitorii ce ne-au unit odată.

poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!