Cununia
în suflet, printre-atîtea noțiuni
sa furișat și asta, a speranței
și arde, împroșcând protuberanțe
precum un soare. Începând de luni
iar marțea ploi aștept ca opțiuni
și vânt puternic îndoind rafale
când de zenit și când de coardele vocale
cu care leg o șoaptă de genuni
pe la o miercuri țes un soare din minuni
pe cerul așternut covor pe zare
și care râde, saltă și treasare
când trece cardinale joncțiuni
și iar în suflet rup dimensiuni
și trag din ele linii albe, drepte
ca joia să-și ridice niște trepte
la foișorul plăzmuit încă de luni
și Sfânta Vineri își aduce rugăciuni
să le respire pe-o Golgota la răscruce
spre care ea păcatele își duce
mai negre ca carbonul din cărbuni
la ușă bate cineva pe porțiuni
uitasem că-i ajunul învierii
-o sâmbătă de vis și bijuterii
și "cineva" sunt bunii noștri nuni
veniți din noțiuni, furtuni, jenuni
să țină împlinirilor deșarte
și ție și alesei tale moarte
la cununie coronițe de goruni...
poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre nuntă
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stejari
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.