Bolnavi de lectură
nimeni nu-i poate lua omului cunoașterea, nici măcar sărăcia
adună-mă strigă orice foaie rătăcită
citește-mă spune cuvântul
și totul care te-înconjoară
nu așteaptă decât o privire curioasă
și o întrebare. a câta oare?
sunt oameni care își dau somnul pe câteva pagini
sunt oameni care își pun mâinile sub pernă
și sunt oameni care nici măcar nu știu ce să facă cu mâinile
citește-mă spune cuvântul
dar cine mai are timp
și cine-i mai aude șoapta?
cititul te fură din lume și te duce departe
dar oricât de departe te-ar duce tu nu ești singur
alături de tine sunt eu, povestea
și poate și povestitorul
sufletele noastre sunt la unison
noi cei bolnavi de lectură
suntem alungați din cetate
pentru că riscăm să îmbolnăvim lumea
noi, cei bolnavi de lectură
putem discerne
putem zări lumina
și celorlalți le e teamă de lumină
iar soarele cade sfărâmat în bucăți pe pământ
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.