Trădarea
Deplâng trădarea cu fiecare gând,
dacă i se joacă scenariul
devine și mai respingătoare.
Nimeni nu se lasă amăgit,
scrâșnește din dinți și urlă,
în orice situație
nu poți continua cu ea în casă.
S-a răsăpândit printre oameni
ca o meteahnă veche, istorică,
practicată de cei care afișează încredere
lipsiți de Dumnezeul poporului lor.
Asta ne face permanent vulnerabili,
cu inima strânsă,
oricine îți intră pe sub piele
este o țepușă dureroasă mau târziu
care trebuie eliminată
și arsă alături de cele aflate în joc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre jocuri
- poezii despre încredere
- poezii despre trădare
- poezii despre repulsie
- poezii despre istorie
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre durere
- poezii despre dinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.