Imprevizibil
Atunci când noul intervine ca un balsam vindecător
Iți par adesea puerile, trecute zile care dor....
Cu patos smulgi de la viață atât cât poți în dimineți
Și pe a timpului cărare privești cum înfloresc livezi!
Renaști în fiecare clipă, înveți mereu câte ceva
Imprevizibil e finalul, regia piesei nu-i a ta....
Și-așa trecând, meteorit, lumină ai, lumină dai,
Te naști venind din infinit și pleci în nu știi care rai!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.