Ţurăială

(în grai ardelenesc)

nori dubaşi, feştiţi c-o dâră
de negreală, cam o ţâră,
şi-au îmburdat iar peste mine
apile lor anodine.

tropotind prin stropi de ploaie
ţurăiesc printre altoaie...
când buiac şi când fălos
şi n-am bai că sunt apos.

nici o hibă n-oi ave!
şi n-ascult cele voroave
care-mi zâc c-oi fi beteag
dacă îs prea feleşag.

io mă mai mădăresc oleacă
până norii negri pleacă...
că mi-o fo hia de rafală
dup'atâta năbuhală.

dicţionar pentru cei care nu-s din Ardeal sau nu-s familiarizati cu ardelenismele.
dubaş - suspect, dubios
feştit - pictat, vopsit
o ţâră - un pic, puţin
îmburdat - rostogolit, răsturnat
tropoti(nd) - a tropăi, a dansa
ţurăiesc -derivat din Ţurai - cuvânt utilizat la refren, la chiuituri, specific doar în Maramureş
buiac - zburdalnic, nebunatic, zăpăcit
fălos - mândru, semeţ
n-am bai/nu-i bai - n-am griji/ nu-i nicio problema/necaz
hibă - defect, problemă
voroave - vorbe
beteag - bolnav
feleşag -caracter, fire, fel de a fi
mădăresc/ a se mădări - alintat/ a se alinta
hia (mi-o fo hia)- trebuinţă, lipsă sau, uneori, dor
năbuhală - zăpuşeală, căldură mare

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de Ardeleanul
Votează! | Copiază!