Celuilalt

Pământul e-o batistă cu lacrimi de mistere
şi nu-ţi ajunge viaţa spre-a te mira de toate
dragonul nemuririi în foaie flăcări scoate,
cuvintele de oameni în văzuri austere.
e Dincolo un astăzi de clipă ce-i întruna
dar cugetul acolo e doar paiangul orb
doar tresărirea pânzei i-aduce-n foame struna
tăcut în carne-i ţipă şi-i cântă-al setei morb.
purtându-ţi poezia în nupţialul semn
în forma ta cea fixă aplauzi stih degeaba
ci tot la vânt în arbori tihnirii te îndemn
să-ntunece hârtia stiloul cu silaba.
în zile-acum în linişti o noapte de mai deapăn
la umbră de-al tău codru îmi creşte-al serii jneapăn.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Votează! | Copiază!