Inocență
știu să ating stelele
cu vârful degetelor
copacii desenați de gene
și frunzele de ochi
soarele când ține-n brațe
somnul meu fără pene
pot zbura deasupra lui
fără să ocolesc furtuni
apoi
plonjând în Marea Neagră
să-mbrățișez și luna
când lunec într-un bob de rouă
să plâng și eu ca un copil
iar dacă timpul a decis
pe nerăsuflate
să-mi spulbere aceste
traiectorii nemarcate
știu să-mi pun cerul drept pălărie
când mă învălui în păpuși de hârtie
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre rouă
- poezii despre păpuși
- poezii despre plâns
- poezii despre negru
- poezii despre inocență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.