Permanența iubirii
Nicicând orice iubire n-ar trebui să piară!
Atâta doar că jarul de nu-l hrănești, se stinge...
Prezența ei difuză se-aprinde-n suflet iară,
Dacă vreo stea mai nouă te-atrage și te-ncinge...
Pot fi potop de stele, oceane de ispite,
Mieroase jurăminte și glasuri dulci, de miere,
Iubirea când e sfântă, cu ziduri neclintite,
Rămâne-un Turn de Aur - mister între mistere...
Prin viscolele vieții cu-asedii-n vijelie,
Cu lacrimi ne-nțelese, la margini de-ncercare,
Dar cu lumini în suflet, vei spune cu tărie:
Iubirea ce-a fost sfântă nicicând în veci nu moare!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre miere
- poezii despre viscol
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ocean
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.