Plouă cu lene

Casa răsuflă uşor,
ploaia cerută de florile suferinde a răcorit ţigla veche cu mici crăpături, ce îngăduie stropii mai curioşi să invadeze podul casei unde-mi ascund grijile.

Cu toţii am vrea să culegem lauri,
doar de am scăpa din cuşca lenei, mai ales sâmbetele.

Scufundată printre cearşafurile plictisite mă văd printre flamuri zburând cu un zâmbet glorios,
dar apoi cad în ghimpii realităţii ce mă înţeapă mereu în acelaşi loc.

Liniştea mă ridică pe vârfuri şi ascult pasărea din priviri,
atunci când nu clipesc simt cum zboară înapoi la mine.

Eternitatea mă ţine de un picior şi nu pot păşi pe calea pietruită,
doar glasul meu atinge pereţii fericirii iar notele pure se-ntorc spre suflet în ecou.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!