Stranieri. Inimi nenormale. La cap

aha tot e bine aici în Olanda
te uiţi pe geamul maşinii
care te zboară la muncă
şi nu înţelegi nimic
din reclame şi destinaţii
aşa că mai bine
te uiţi la mâinile tale tatuate de cicatrici
şi e cu strângere de pumni
şi e cu strângere de inimă
dar nu le înţelegi nici pe ele
cum morţii ei de viaţă
te pot duce acasă în
cea mai grozavă şi liniştită dragoste
ca apoi tot ele
să te readucă
în travaliul bolnav din străini

Olanda nu e tărâmul morilor de vânt
şi al saboţilor pictaţi
e doar o ţărişoară plată
plină de sere lalele
canale şi broaşte
dada aici plouă cu broaşte
în fiecare noapte

Rolland spune că strânge din dinţi
ca să nu strângă din ochi adună bănuţii
ca să-şi opereze ochii sau
Aneta îngrijeşte o bătrână
e cam dementă zice ea
nu am gram de timp pentru propriile nevoi vise bucurii
care frumuseţe care mamă
şi mai ales care libertate?

În sfârşit George al vostru e acelaşi
văduv vesel pe care-l simţiţi
în fiecare poem cu o aceeaşi iubită
moartă după alţii
acelaşi George visător diurn
la propria casă
fără de care - spune el- nu se uită
nici muma pădurii la mine
şi George al vostru e copil de ani gata
şi George al ei a murit şi ea e fericită moartă şi
bântuie de mână cu vreun marinar rătăcit

dar George al vostru
chiar nu ştie nimic
doar simte totul
şi totul e bine dragilor
dement de bine
când se termină cu tine

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!