Atingeri

cărare,
dedesubt valuri
undeva, aproape, coboara marea
aşezasem timpul la picioarele gândului
aşteptând semnătura trupului sângerând
în lacrima universului
apoi am plecat să pictez curcubee
între pletele tale
căutând sărutul
lumina îţi învăluia sânii
păşeai lăsând în urmă fluturi
privirea îmbrăţişa ţărmurile
ţesând în urmă valuri
te-am aşezat în stâncă zidind în urmă aripi
un trup închis într-o linişte oarbă
auzeam în tâmple bătăi de înger
visam o lume a atingerilor
soarele răsărea în degetul arătător
conturam spaţii sub şi deasupra
îngerii se înveleau cu palmele tale
am lăsat vârfurile degetelor să-ţi acopere buzele
visam un sărut
apoi am plecat
să construiesc în cer casa noastră
asemeni rândunelelor călătoare
durerea era albă
trupuri rătăcite pe diagonala sărutului
şi iartă-mă femeie...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!