Umblet
Mă poartă sufletul
la poarta inimii tale
bâjbâind în întunericul
care mă strânge
în chingile nemiloase
că într-o ghilotină.
Mă zbat până când glasul
tău îmi eliberează
toate simțurile
mângâiate
de raza Lunii..
Și nici nu știi
câte clipe
aduni în zâmbet...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre simțuri sau poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.