Un pas mare pentru un om foarte mic
în 69 când neil
armstrong încerca primele jocuri de gleznă
pe lună eu aveam 9 ani și obișnuiam
să intru sub masa din sufragerie
să pun
culcat pe spate picioarele pe un scaun
să cred
că mă aflu cu totul în spațiu
să văd
furișat sub tăblia mesei-capsulă
spațială stele și stele și stele
să pun
și eu piciorul pe luna ce-o decupasem
cu greu din coperta rigidă a blocului de desen
plin și el cu astronauți
vehicule spațiale galaxii și sisteme
solare și pline
de lumini, cum erau
și anii mei de atunci
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre picioare
- poezii despre zborul spațial
- poezii despre transporturi
- poezii despre stele
- poezii despre lumină
- poezii despre jocuri
- poezii despre glezne
- poezii despre desen
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.