În veșnicia mea de iarnă
Eu nu știu dacă am păcate,
Doar Domnul poate să discearnă
Că am iubit și zi și noapte,
Din primăvară până-n iarnă.
Mi-i viața fulg întârziat,
Curat ca roua de pe flori
Și, Doamne, încă sunt bărbat,
Iubitelor le dau fiori.
Codane sunt, femei cu sânii
Ce-nalță stelele cu ei
Și ochii mei le sunt stăpânii
În mângâieri sub flori de tei.
Ah, nu știu dacă am păcate,
Doar Domnul poate să discearnă
De voi iubi și zi și noapte
În veșnicia mea de iarnă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre tei
- poezii despre sâni
- poezii despre stele
- poezii despre rouă
- poezii despre primăvară
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.