Joc de petale
Oamenii dorm în peșteri de beton
Sefii de trib se lăfăie-n puf de cocon
Și câte un nebun face de planton
La focul lui Prometeu ca un grifon
Cântând vise interzise, promise,
De copii... în joc de petale astral
Ucise în al adulților ideal
Cu minciuna, trădarea, sus puse
Iertate de religii cu joc hamal
În care cine ucide pentru ea
Primește iertarile cu mir de stea
In corul copiilor cântând astral
Si nebunul priveste, răscoleste
Focul de stele, poate printre ele
Sau ascuns iar după Lună visele
Cum le țin in puf de cocon, măștile
Ș-abătut pleacă pe drumul netârât
De genunchi, ai foștilor copii
Ș-altcineva poate s-o mai rătăcii
După joc cu petale, de tine uitat...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.