Acoperișul lumii
îmi șterg de crinolina nopții
otrava scrisului cu gust de tei
transpiră prin toți porii sufletul
ce-mi crește-n palme ca o zi de ceară
la colț de lumi tu bei același vin neutru
cu buzunarul plin de ziare versuri iubiri și stații
scriu un prozopoem despre lumea
pe care o porți în pantofi
ai însingurat ferestre și am rătăcit
arborii lunii
doar tu ai cheile de la mansarda
unde femeia-poem
își dezbracă orgoliile
de pe pe acoperișul lumii
privesc nopțile ca pe niște poeme
de zile mari
și nu-ți scriu decât cu aripi de păun
sinceră de la înălțimea sufletului meu,
cal de pustă, stea rubicondă, cer diluvian...
soarele îmi pictează norii
cu albe consoane
femeia-poem râde sardonic
întinsă leneș în patul tău
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre râs
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre înălțime
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zile
- poezii despre versuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.