Monotonie
Profesorului Gheorghe Blaga
Sigur, ne-om mai revedea
În zorii săgetând alte planete
Poemul meu, strivit de epitete,
La fel de tainic îl vei recita
Plutire-abstractă va fi mersul
Calcând galactice itinerare,
Te-ascult rostind cu indignare
Ce ticălos e însuși Universul
Și-Egipte, și curți imperiale,
Se strecurau pe ușa din balcon,
Crud ne taxa doar timpul monoton,
Au cât de lungi terestrele escale?
Ireversibil-înșurubată în Destin
Topirea omenească în Niciunde,
O lacrimă în gene se ascunde
Când singur beau paharele cu vin...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre profesori, poezii despre poezie, poezii despre planete, poezii despre educație sau poezii despre Gheorghe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.