Patul de lângă fereastră
Când am făcut casa am ales un pat la parter, lângă fereastra
Ce dă spre mare, să-mi fie patul morții, e gata și mă-așteaptă,
Nefolosit sau folosit o dată pe an, când vine vreun oaspete,
Fără ca acesta să-i bănuiescă rostul final. Nu-l privesc
Nici cu aversiune și nici cu jind, ci, mai degrabă,-n ambele feluri,
Astfel, egale fiind, sentimentele se ucid unul pe altul și-un interes cristalin
Rămâne proaspăt. Sunt sigur că voi termina tot ce am de făcut;
Și-asta va suna mai degrabă ca un fel de muzică
Atunci când demonul răbdător de dincolo de stâncile marine și cer
Se va ridica împreună cu ceata lui și va striga de trei ori: "Hai, Jeffers".
poezie de Robinson Jeffers,1887 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stânci, poezii despre sfârșit, poezii despre muzică sau poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.