Se-aprind eterne raze...
Se-aprind eterne raze în ființa mea de vise,
Sclipirea lor crescândă mă-nvăluie-n doiniri
Curgând printre portaluri de glorii larg deschise
Spre-un cer cu flori de gânduri și pure re-nnoiri.
Le-am zis în taină: fie! - în valuri mari să vină
Să-mi spele țărmul vieții de-ascunsele dureri
Ce-mi traversează umbra-n vibrări ce se termină
Cu o tornadă-albastră de stele-n unduieri...
De-această sfâșiere de rezidiri solemne,
De-aceste rari renașteri ce simt că-n mine cresc,
Tresaltă-ntreg neantul cu preamărețe semne,
Și tot ce-i bun în mine - eu Țării-i dăruiesc!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
- poezii despre durere
- poezii despre creștere
- poezii despre cadouri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.