Sperietoare ...

Cu pălăria pe-o parte
Mânecile fluturate,
Proţăpită în prăjină
Are-n pază o ţarină.
Toată e cusută-n aţe,
Răstignită-n cruci, de braţe.
Stă legată în curmeie
Aruncând cu reteveie.
Parcă merge-n papainoage
Ca nebunul fără doage.
Când vântul în pale bate,
Ciorile fug speriate.
Fug şi vrăbii, zboară grauri,
Alungaţi sunt pe coclauri.
Paznicul e de ispravă;
Nu stă niciun bob zăbavă.
Nu vrea casă, nu vrea masă,
Stă şi-n noaptea-ntunecoasă,
Fără să ceară simbrie,
Pân' ce straiul se sfâşie.
Numără-n gând pân' la zece,
Când furtuna-n zarvă trece
Şi-un fulger spintecă cerul,
Cu tăişul, ca jungherul.
O bat vânturi, rabdă-n ploaie,
Udă leoarcă, în şiroaie...
Aşa paznic de nădejde
Toată lumea-l jinduieşte.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!